Cum este produsă subordonarea de clasă? Această carte încearcă să răspundă la această întrebare prin deslușirea firului muncii domestice plătite în prima jumătate a secolului XX și examinarea acesteia prin prisma relației dintre angajator și lucrătorul domestic.

Este o istorie a muncii domestice care se concentrează pe vocile și narațiunile lucrătorilor domestici și, astfel, este o istorie care va fi spusă din perspectiva lor. Studiul folosește metodologia istoriei orale și se bazează pe interviuri cu migranți interni din diferite regiuni ale Greciei și refugiați.

Cartea confruntă tăcerea—tăcerea istoriografiei în ceea ce privește munca domestică, precum și tăcerea subiecților care au avut această experiență. Cum și din ce motive a fost marginalizată o experiență de muncă atât de semnificativă pentru societatea greacă de-a lungul secolului XX atât din narațiunile istorice, cât și de către subiecții înșiși?

Prima parte a cărții se concentrează pe emoția rușinii, considerând-o ca fundal pentru incapacitatea subiecților de a vorbi despre experiența lor de muncă domestică. A doua parte explorează diferitele motive—legislația muncii, politica socială, discursul feminist—care au folosit figura lucrătorului domestic ca mijloc de promovare a abolirii muncii copilului și de instaurare a unei noi moralități în burghezie. A treia parte se concentrează pe discursul lucrătorilor domestici și urmărește procesul prin care este produsă o "subiectivitate de servitor". Se concentrează pe tehnologiile folosite de angajatori pentru a crea un subiect în serviciul lor și pe realizarea de către lucrători a mecanismelor prin care au fost constituiți ca subordonați. Ultima parte a cărții explorează performanța acestei subiectivități în viața lor ulterioară.