În primele decenii ale secolului al XXI-lea, teoreticienii politici, artiștii și romancierii afirmă că democrația liberală se află în descompunere. Vechile obiecții cu privire la caracterul superficial și slab al acestei democrații revin mai puternic în combinație cu o criză serioasă a identității modelului occidental.

În noul său eseu, Nicholas Sevastakis se întoarce la subiectul criticii sale culturale și la modul în care acesta se intersectează cu cerințele gândirii politice. Trecând prin excomunicările lui Michel Houellebecq și narativele despre declinul Occidentului până la diagnozele reci ale analiștilor politici, autorul discută identitățile contestate ale democrației.

Două întrebări străbat cartea: pot ideile și aranjamentele moștenite din epocile urbane anterioare să reziste șocului transformărilor neîncetate de astăzi? Poate discuția politică despre democrație să excludă întrebările adânci, antropologice, despre destinul nostru? Autorul privește cu suspiciune denigrarea ușoară a democrațiilor liberale de către unii teoreticieni și artiști. În același timp, însă, el subliniază că alarmele sunt necesare și crede că nu avem dreptul să ne închidem ochii în fața eșecurilor politice și a provocărilor culturale care ne înconjoară.