Textele cărții se referă la aspecte importante ale vieții interne a mișcărilor de stânga din Grecia aflată în criză, deși depășesc acest spațiu și timp specific. Primul text examinează relațiile de gen în cadrul spațiilor mișcărilor de stânga, anarhiste și sindicale. Sunt relațiile dintre bărbați și femei în spații care pretind să lupte împotriva patriarhatului și inegalităților de gen egale? Sunt rolurile tradiționale de gen răsturnate sau reproduse în interiorul lor? Al doilea text încearcă să reconstruiască opinia conform căreia mișcările precum "Occupy" și "Indignados" nu au avut conducere. O analiză mai atentă a mișcării "piața" din Grecia poate ridica întrebarea: ar fi fost asigurată masivitatea, conflictul, durata și impactul socio-politic al acestei mișcări fără ajutorul activiștilor experimentați care au participat masiv și au deținut poziții cheie pe parcursul mobilizărilor? Al treilea text se concentrează asupra confruntărilor ideologice dintre radicali și reformiști. Modelele acestor confruntări sunt identificate și analizate prin examinarea (contra)argumentelor în momente istorice emblematice, precum Revoluția Rusă, Mai '68 și conflictul Grecia-UE din 2015. Dezbateri care bântuie stânga greacă și internațională și mișcarea anarhistă, și momente în care "legea de fier a pionieratului" se intersectează cu "legea de fier a oligarhiei". Al patrulea text se concentrează asupra unui aspect al vieții interne a spațiului anarhist, ocuparea. Interesul prezentat de ocuparea constă tocmai în faptul că politizează viața de zi cu zi și spațiul privat. Ocupările sunt transformate în laboratoare politice "prefigurative", în care se construiește o imagine a viitorului. În acest caz, viața internă a mișcării încetează să mai fie un mijloc și devine un scop. Cu toate acestea, experiența politizării vieții de zi cu zi este împletită cu preocupări, discipline și costuri crescute care apasă greu asupra ocupărilor și le afectează profund, până la punctul de a perturba relația dintre mijloace și scopuri.