[...] În secret, îmi doream ca el să îmi citească jurnalul. Era adevărat că "o persoană ca mine, care nu își deschide inima în fața altora, are nevoie măcar să vorbească și să se asculte pe sine însuși", dar unul dintre motivele pentru care scriam era ca soțul meu să le citească și el. [...] În ceea ce privește această pasiune secretă, pentru care soțul meu mă lua în derâdere, nici el nu era mai bun. Atât el, cât și eu, știind că ne citim în secret jurnalele unul altuia, ne ridicam bariere, obstacole în calea noastră, luam cât mai multe rute indirecte și, așa cum era de așteptat, atingerea obiectivelor noastre rămânea incertă până la sfârșit; astfel erau termenii jocului nostru. [...]

"Cheia", scrisă în 1956, este penultimul roman al lui Junichiro Tanizaki. Se ocupă de unul dintre temele preferate ale literaturii japoneze, aceea a bătrânului care poartă încă flacăra iubirii în el și a cărui pasiune târzie îl duce la ruină.

"Cheia" este un roman care se desfășoară sub forma a două jurnale ținute, respectiv, de soț și soție, căsătoriți de mulți ani și epuizați. De la un anumit punct înainte, fiecare intenționează ca jurnalul să fie citit în secret de celălalt, cu scopul de a-i stârni și răni. Diferența care apare între cele două jurnale creează o tensiune continuă și ne face să devenim complici ai unuia sau altuia dintre soți - acest lucru depinde de cititor.