"Nicio teorie ştiinţifică nouă nu a triumfat pentru că a reuşit să îi convingă pe opozanii săi, făcându-i să vadă lumina adevărului, ci doar pentru că cei care erau împotriva ei, la un moment dat au murit şi o nouă generaţie, mai familiarizată cu ea, a crescut şi a preluat conducerea." Fragmentul din Max Planck de pe una dintre primele pagini ale cărţii nu lasă loc de înţelesuri greşite în ceea ce priveşte intenţiile autorilor săi. Ei nu încearcă să convingă de corectitudinea unei teorii, ci să prezinte şi să analizeze datele observaţiilor şi concluziile astronomiei. Din acest motiv, fiecare poziţie este însoţită de opoziţia sa. Fiecare mare astrofizician "convieţuieşte" pe aceleaşi pagini cu toţi cei care au încercat să conteste concluziile sale, indiferent dacă au reuşit sau nu. Deşi volumul probelor prezentate seamănă mai degrabă cu o enciclopedie, cele două cărţi nu pierd nimic din forma lor narativă, ceea ce permite cititorului să urmărească lucrarea de la început până la sfârşit. Teoriile despre găurile negre şi crearea universului, abordările mitologice ale spaţiului şi teoriile ştiinţifice despre spaţiu şi timp defilează într-o enciclopedie-roman care merită să fie parcursă până la sfârşit."