Analiza lui Aldo Carotenuto se încadrează în cadrul teoretic al psihologiei inconștientului, în special al mișcării jungiene.

Abordează fenomenologia experienței erotice cu sensibilitate și delicatețe, încercând să înțeleagă cauzele adesea subconștiente și identificând experiențele primare pe care acestea se bazează.

Acordă o mare atenție dimensiunilor individualității, interiorității, fanteziei și emoțiilor pe care o astfel de experiență le evocă, în care aspectele materiale și psihologice ale fiecărei persoane sunt intens implicate.

Carotenuto subliniază ambivalența și contradicțiile structurale ale experienței erotice: subtitlul cărții, limitele iubirii și ale durerii, nu implică două experiențe diferite, ci două dimensiuni fundamentale și inseparabile ale aceleiași experiențe.