Nu conta câte nopți am stat treji analizând totul. Cum ne identificam unul cu celălalt. Nu conta cum ne ignoram unul pe celălalt, atât în timpurile bune, cât și în cele rele. Până la urmă, surpriza vine din neașteptat, din anticipat. Mi-am schimbat piciorul, l-am încrucișat, pentru a scăpa de amorțeala piciorului care purta povara celuilalt picior. Îl ascultam vorbind despre "experimentul" pe care l-a inventat, în timp ce încercam să găsesc cuvintele potrivite pentru a-l descuraja. Am băut cafeaua mea pretinzând că sunt relaxată, în timp ce el continua entuziasmat să încerce să facă o impresie, gesticulând energic...
... În anii care trecuseră, cu noi doi în rolurile principale, ridurile aparțineau altora. În cuvinte simple sau fără niciun cuvânt, acum eram doar doi vagabonzi pe scena unui teatru gol. Fără nicio calitate. Doar vagabonzi. Dar cu o diferență semnificativă: eu aparțineam sexului feminin și el sexului masculin! Însemnând că eram uniți de vis și separați de adevăr.
În cele din urmă, când va crește acest bărbat care vorbea încontinuu în fața mea, încercând să mă convingă că a descoperit secretul îngropat? Când va crește, și toți ceilalți pe care i-am întâlnit și pe cei pe care nu am avut șansa să-i întâlnesc?..