Cartea "Adăpostul Ideilor" este cronica unei mobilizări totale de zece ani într-o organizație-comună cu un puternic caracter de religiozitate ideologică. Prin narare, sunt analizate metodele empiric cultivate de exercitare a puterii psihologice și formarea caracterelor dependente absolut de această structură organizațională specifică. Adică, simptomele care se produc în fiecare schemă "închisă" de mobilizare ideologică, indiferent de orientarea sa religioasă, politică sau "socială". Succesul cărții constă în faptul că funcționează clar ca o imagine arhetipală a consecințelor antropologice ale tuturor tipurilor de adăposturi ideologice.