Experții spun, și au dreptate, că Herodot este fondatorul, tatăl, al Istoriei ca disciplină științifică. De fapt, un istoric englez, Justin Marotchi, în titlul uneia dintre cărțile sale îl numește "omul care a inventat Istoria"!
Pe de altă parte, încă de când eram foarte tânăr, când am intrat în contact, probabil întâmplător, cu unele dintre poveștile sale, l-am modelat în imaginația mea de copil ca pe un bunic bătrân, dulce, cu barbă și mustață albă, ușor cocoșat, cu ochi adânci, acoperiți de sprâncene groase, care îi plăcea să stea în fotoliul său și să povestească diverse povești nepoților săi așezați, pe care le-a trăit el însuși sau le-a învățat de la alții. Erau povești despre regi, eroi, înțelepți, zei, războaie, locuri străine. Erau povești, cu alte cuvinte, care aveau puțin din toate, uneori chiar și puțină bârfă, dar în final învățai ceva util din ele.
Nu știu de ce îmi plăcea, și încă îmi place, să am această imagine a lui Herodot în mintea mea. Poate pentru că așa era străbunicul meu. La urma urmei, am început să-l imaginez pe Herodot ca pe bunicul meu adevărat și știi ceva? Bunicul meu Herodot era cel mai dulce bunic din lume. A călătorit în atâtea locuri și știa atâtea povești frumoase încât nu te puteai sătura să le asculți. Am scris mai sus, "bunicul meu Herodot", dar am făcut o greșeală. Trebuia să scriu "bunicul nostru Herodot", pentru că el nu era doar bunicul meu, ci și bunicul tuturor grecilor, poate chiar și al străinilor.