Discursul politic al lui Albert Camus, leagănul reflecției neclintite și a măsurii umanitare, pretinde pe bună dreptate longevitate. Este un discurs inspirat care rămâne rezistent și relevant. Și cu siguranță, nu poate fi limitat doar la critica sa timpurie a stalinismului în timpul Războiului Rece. În anii 1950 și în anii de după moartea sa, în ciuda insultelor și atacurilor pe care le-a primit din partea unor intelectuali de stânga, a existat un spațiu care l-a apărat cu hotărâre neclintită, spațiul libertarilor. Dar ce știm despre acest aspect particular al marelui autor laureat al Premiului Nobel?

Ce fel de relații a dezvoltat el cu anarhiștii și anti-autoritarienii vremii sale? În ce feluri a fost influența sa decisivă în gândirea socială și critica violenței, ideologiei și naționalismului? Care au fost opiniile sale despre Bakunin și luptătorii Războiului Civil Spaniol?

Acest volum adună texte, articole și intervenții ale lui Albert Camus în diverse publicații, dezvăluind o altă dimensiune fascinantă a lucrării sale, etica sa revoluționară și spiritul său libertarian.

"Albert Camus este fără îndoială cel mai mare intelectual din Franța în prezent. El îi depășește clar pe toți."

Hannah Arendt [scrisoare către Heinrich Blücher, mai 1952]