Prezentul volum este o primă încercare de coexistență a folcloriștilor greci cu colegii lor turci. Textele se referă la rolul studiilor de folclor în formarea conștiinței naționale în cele două țări, modul în care au fost utilizate adjectivele, muzica tradițională pentru omogenizarea culturală și transformarea multor grupuri naționale ale Republicii Turcia (1923) într-un stat turc național. Alte subiecte includ grupul religios al aleviților ca indicator al gradului de maturitate politică în Turcia modernă, studiul muzicii ca punct de întâlnire creativă a împrumuturilor culturale, Karagiozis ca un teren fertil pentru studiul elementelor culturale comune în Balcani, căutarea memoriei Celuilalt în narativele refugiaților greci după 1923, reprezentarea musulmanilor în literatură, precum și motivele narative comune în basmele grecilor și turcilor. Cartea reprezintă un alt pas, printre cele luate în ultimii ani, către abordarea și înțelegerea mai bună a celor două popoare prin studiul și evidențierea a tot ceea ce ne unește.