Desigur, nu trecem cu vederea contra-argumentul "prietenos" al celor bine hrăniți de cealaltă parte. Cu o ironie subtilă de clasă, ei susțin, în timp ce dansează valsul lor de establishment, că perspectiva unei Grecii și a unei lumi fără exploatatori și oprimați, fără bogați și săraci, fără "stăpâni" capitaliști și "sclavi" salarizați, în cel mai bun caz constituie quixotism și utopie. La fel de "prietenos", răspundem: "O hartă a lumii care nu conține Utopia nu merită nici măcar o privire, pentru că omite singura țară în care Umanitatea va ajunge întotdeauna. Și când ajunge, privește dincolo și, văzând o țară mai bună, pornește spre ea. Progresul este realizarea unei Utopii după alta." 

Cu siguranță, acest drum "utopic" de recreere și renaștere a Greciei nu este ușor. Cu toate acestea, este un drum infinit mai ușor și - în termeni de rezultate - evident mai realist, spre deosebire de drumul fără ieșire al sacrificiilor incalculabile, zadarnice și insuportabile la care sunt supuși oamenii și țara pentru ca plutocrații și sistemul lor politic putred să profite. Această Grecie a puterii populare și a economiei populare, Grecia drumului socialist de dezvoltare, este cea mai matură și realistă cerere a vremurilor care "când poporul dorește, atunci destinul se va pleca."