Cu primii lor pași în orașul de octopăianjeni, s-au simțit într-o stare de extaz, ca și cum ar fi fost fermecați (...) În jurul lor, un caleidoscop de culori (...) Un grup de patru viermi mari sau șerpi care arătau ca niște bastoane de bomboane încurcate, doar cu culori mai intense, se târau în fața porții, la picioarele lui Richard și Nicole (...) Desigur, erau zeci, poate chiar sute, de octopăianjeni, toți veniseră la poartă să se uite la cei doi oameni care vizitau orașul lor. Erau aranjați în grupuri, în față sau chiar pe acoperișurile clădirilor care se ridicau de-a lungul bulevardului. Și toți vorbeau în același timp cu razele lor de culoare strălucitoare, accentuând astfel decorul străzii cu explozii dinamice de nuanțe diferite...