Hamlet poate fi o operă politică sau filozofică sau poetică sau toate acestea sau niciuna dintre ele, completă sau incompletă, șocantă sau eșuată - dar în niciun caz nu putem, oricum am trata-o, să neglijăm această relație tulburată, dar și intens simțită, cu absolutul. Întrebarea centrală, cred, a lui Hamlet "a fi sau a nu fi," care condensează (și aș spune anulează, amână) toată angoasa sa, ascunde o altă întrebare mai fundamentală, mult mai angoasantă - aș defini-o ca fiind practică: cum să trăiești. Hamlet nu are, nu va găsi niciodată, un mod de a trăi, de la începutul până la sfârșitul dramei, pentru că "niciun folos al lumii nu este bun."

G. Cheimonas, din prefața ediției