Costul final al perioadei 1946-1949 în termeni de sânge poate fi evaluat doar aproximativ, din cauza dificultății determinării precise, pe de o parte, a pierderilor forțelor paramilitare din partea guvernului și, pe de altă parte, a pierderilor Armatei Democratice, în special în timpul înfrângerilor. Cu toate acestea, pe baza datelor cunoscute și accesibile, putem face câteva estimări inițiale. Pierderile totale ale Armatei Naționale au ajuns la 44.000 de ofițeri și soldați (14.000 morți). În ceea ce privește Armata Democratică, morții, conform estimărilor, au fost aproximativ 25.000. În ceea ce privește victimele din rândul mecanismelor paramilitare și a civililor, există diferențe semnificative în estimări, dar toate se referă la masacre reale.

În comparație, Campania din Asia Mică (1919-1922) a costat armata greacă 37.000 de morți sau dispăruți. Războiul "mai blând" din 1940-1941 (greco-italian și greco-german) a costat 15.000 de morți și dispăruți, iar Războaiele Balcanice "doar" 8.000 de morți. Dacă luăm în considerare faptul că în cazul războiului civil, victimele de ambele părți provin din aceeași societate greacă, atunci ne confruntăm evident cu cel mai mare vărsare de sânge pe care țara a experimentat-o de la independența sa în 1830 până în prezent.

Este evident că ne confruntăm cu o confruntare de război extrem de brutală. Un război de caracter total, adică unul care nu afectează doar armatele și forțele armate, ci întreaga societate. Mai mult de un milion de oameni, civili, au fost deplasați și au devenit refugiați în timpul acestui război. Ce mai poate să se întâmple într-un război?