Dacă există ceva special în relația dintre Hannah Arendt și Martin Heidegger, ceva scandalos, este tocmai cuplarea, încurcătura și confruntarea a două câmpuri temporale diferite: timpul public al celor doi gânditori și timpul erotic al celor doi iubiți. O relație definită de decizia lui Heidegger de a sprijini partidul nazist. O decizie care-i separă și, în același timp, îi unește pe malurile diferite ale aceleiași tragedii.

Textul prezentat aici a fost scris în 1969 cu ocazia împlinirii a optzeci de ani ai filosofului german. Hannah Arendt își expune viziunea asupra farmecului, semnificației și contribuției lucrării lui Heidegger la evoluția gândirii și filosofiei, evidențiind totodată "greșeala" care l-a definit pe parcursul vieții sale.