[...] În ceea ce privește structura Volumului II, în clasificarea materialului, urmăm Volumul I. Acolo - în Introducere - propunem, contrar a ceea ce patrologii aplică în general atunci și acum, clasificarea absolut cronologică a materialului. Prin prezentarea figurilor și textelor Bisericii în ordine cronologică, cititorul dobândește imaginea de ansamblu a vieții Bisericii, care este unificată. Când Atanasie din Alexandria scrie împotriva lui Arius, în Nisibis și Edessa sirianul Efrem compune poeziile sale edificatoare, în timp ce la Roma latinul Marius Victorinus încearcă trinitologia elementară.

Biserica din acea vreme este unită, confruntându-se cu probleme comune. Și studiem Părinții pentru a înțelege cursul Bisericii. Totuși, acest curs este determinat de crizele dogmatice-teologice-ecleziale respective, care mai mult sau mai puțin privesc întreaga Biserică. Marii Părinți, nucleul Patrologiei, și-au realizat cea mai semnificativă lucrare impulsionați de aceste crize, care apar succesiv. În plus, clasificarea materialului după genuri literare și după locuri (zone geografice) presupune dominanța intereselor filologice-istorice, în timp ce Patrologia are un caracter teologic, deși folosește meticulos metode filologice-istorice. Ceea ce ne interesează în primul rând este mentalitatea și spiritul care, prin genurile literare, au fost exprimate în fiecare loc de către puținii Mari Părinți și Învățători, de mulți scriitori ecleziastici, de eretici, de textele colective și sinodale, de eretici și de creștinii marginali. [...]

(din prefața autorului)