"Omenirea," a spus John Stuart Mill, "nu va uita niciodată că a existat un Socrate, și că el a fost condamnat la moarte pentru că s-a ciocnit cu puterea și opinia publică a vremii sale."

Ceva similar se poate spune și despre Wilhelm Reich, care a fost dus în închisorile federale ale Americii cu acuzații care astăzi ar face orice activist să zâmbească - sau să râdă cu dispreț - și acolo, în închisoare, a murit umilit de presă și opinia publică, după ce teoriile sale au fost condamnate și cărțile sale au fost arse.

Studentul favorit al lui Freud a scris Ascultă, Omule Mic în 1946 și l-a publicat în 1948. Este strigătul de durere al unui mare gânditor, care vede semințele fascismului și totalitarismului în omul obișnuit de zi cu zi: cel care este asuprit și se revoltă, dar poate venera dușmanii săi și ucide prietenii săi. Cel care se simte "poporul," și care, dacă se întâmplă să fie numit "reprezentantul" lor, abuzează de puterea sa și se comportă mai crud decât clasa conducătoare care îl zdrobise anterior.