Ce înseamnă trecerea modernă a încuietorii de la casă la cartier pentru forma și semnificația spațiului urban? Cum sunt conectate comunitățile închise și excluderea materială a spațiului cu versiunea globalizată a culturii și neoliberalismului? În ce fel redefinește deplasarea esenței casei de la acoperiș la ușa problematica spațiului public? În cele din urmă, cum modelează transformarea spațiului urban introdusă de comunitățile închise orașul în raport cu celălalt? Prin intermediul unui studiu critic al comunităților închise în cadrul atât al procesării lor bibliografice, cât și al redării lor literare, autorul încearcă o abordare interdisciplinară pentru a explora întrebările de mai sus, identificând în designul spațiului urban calități sociologice, psihanalitice și filosofice. Scopul lucrării este o înțelegere și interpretare multifacetată a structurii închise a cartierelor și a orașului modern, precum și a contribuției lor corespunzătoare la concepțiile contemporane despre crearea experiențelor noastre de zi cu zi.