Care este "sensul" artei și științei politice? Inițial, "efortul comun" al democrației sau profesia modernă de echilibrare a "drepturilor" individualiste? Este modul sociocentric al grecilor (polis, biserică, comunitate autoguvernată, scop tangibil al libertății) un joc pierdut? Este legalismul barbar, totalitarismul propagandei, autosiguranța inexpugnabilă, halucinogenele "salvării individuale" o stradă cu sens unic?