Deși relația subiectului politic înțelept cu lumea este concepută în mod corect ca o relație de participare activă, o anumită distincție între subiectul cunoscător și obiectul cunoscut trebuie să fie substanțiată în lume.

La un nivel mai general de înțelegere, realitatea politică în ansamblul ei nu poate fi supusă practicii științifice directe. În contextul teoriei politice cuantice, dezvoltarea oricărui discurs referitor la natura acestui întreg indivizibil este necesar ontologic și metafizic în caracter.

Suntem astfel conduși la o nouă limită a procesului științific în ceea ce privește posibilitatea de a dobândi cunoștințe despre natura adevărată sau exactă a realității politice în întregimea ei. Asumpția filosofică politică obișnuită a existenței unui punct de referință panoptic devine iluzorie în teoria politică cuantică.

În contrast cu concepția unui punct sau "vedere de nicaieri" neverificabil și universal, teoria politică cuantică recunoaște în mod fundamental prospectivitatea în natura cunoașterii. Aceasta definește că realitatea politică este în mod esențial indivizibilă, în timp ce distincția sa în evenimente particulare este o funcție a concepției unui cadru politic.