Compoziția poetică a lui Dimitris Kosmopoulos, "Latomeio", este o încercare de participare personală în durerea unei conștiințe colective, care, ca mod și atitudine de viață, depășește înfrângerea și devine mai elocventă prin tăcere.

Confruntarea personală are loc în domeniul limbajului și pe trupul istoric al tradiției poetice. Dacă memoria și conștiința sunt pietrele pe care niciunul dintre constructori nu le poate ignora, atunci cariera prezentului este aceea în care rezistența componentelor sale este măsurată, în căutarea formelor "mixte, dar legitime" care se deschid de la poezia "ca un catalog", la modurile libere și încercarea metrică a prosodiei.