Republica lui Platon părea o utopie, filozofia lui Epicur, care a avut și ea o mare influență, era distructivă pentru societate, neoplatonismul a afectat doar câțiva care aveau o tendință către misticism, creștinismul era o religie care cerea credință și detasare completă de trecut. Teoria stoică, așa cum s-a dezvoltat și a ajuns la Marcus Aurelius, menținea o anumită legătură cu tradiția și oferea urmașilor săi o bază teoretică pentru virtute, precum și îndrumări practice pentru punerea în practică, în numele binelui comun, care este și o parte integrantă a binelui individual.
[Din introducerea lui Stefanos Delta].
Din câte știm, traducerile stoicilor lui Stefanos Delta sunt primele făcute în limba vernaculară. El însuși le numește "parafraze". Poate în acest fel vrea să indice faptul de traducere intralingvistică sau dificultatea și problemele unei traduceri pe care el nu o consideră o copie exactă a originalului. Cu toate acestea, citind "parafraza" vedem contrariul: Stefanos Delta este un traducător care cunoaște utilizarea corectă a limbii și, în același timp, are cunoștințe despre texte și filozofia lor pentru a face observații substanțiale despre ele.
[Din nota introductivă de Al. P. Zannas].