Cât de util este conceptul de meritocrație astăzi dacă dorim să implementăm politici corecte în domeniul sensibil al recrutării și personalului în sectorul public? Este adevărat că meritocrația, fie ca drept subiectiv, fie ca principiu organizațional, rămâne un concept extrem de flexibil cu un conținut particular de neclar și fluctuant. Ce calități "merită" să fie recompensate și după ce criterii este "recunoscută" "valoarea" fiecărei persoane sunt întrebări deschise în mod constant care inevitabil se referă la percepții diferite despre ceea ce înseamnă "tratament corect" sau o "societate justă".

Cărțea prezintă evoluția meritocrației de la antichitate până în prezent prin dialogul său cu concepte precum democrația, egalitatea sau eficacitatea statului. "Dreptul la o carieră" este iluminat de "garanțiile" meritocrației în Constituție, în timp ce diferitele metode de selecție a personalului sunt evaluate în contextul tendințelor internaționale pentru reforma bazată pe merit a recrutării.

Subliniind condițiile contemporane ale "luptei pentru poziții", autorul încearcă să redefinească conceptul de meritocrație, accentuând dimensiunea colectivă a "valorii" și responsabilitatea indivizilor carismatici de a lucra pentru binele comun. În această "post-meritocrație solidară", Weber se întâlnește cu Rawls și Manessis, în timp ce recompensa talentului și încurajarea excelenței coexistă armonios și echitabil cu instituțiile de "abilități garantate pentru toți", în scopul de a asigura oportunități substanțiale de succes pentru membrii mai puțin privilegiați ai societății noastre.