Războiul nu are sfârșit. Victimele sale se numără în mii și în fiecare zi ne pierdem încet speranța. Mâncarea se epuizează și adăpostul nostru se prăbușește - totuși continuăm să luptăm. 

Fețe noi apar în oraș: unele prietenoase, la piața improvizată sau în casele vecine, altele ostile, noaptea cu lanterne orbitoare și bâte și cuțite. 

Căutăm noi căi de a ne deplasa prin ruine - uneori chiar subteran - doar pentru a evita lunetiștii și a aduna orice are valoare. Nu este niciodată mult, dar continuăm să luptăm. Nu avem altă alegere.