În cazul istoriografiei grecești, pornind de la marea compoziție a lui Konstantinos Paparrigopoulos pentru istoria națională greacă unificată și continuă și distincția sa tripartită (antichitate-bizantinism-timpuri moderne), s-au ridicat o serie de probleme, cum ar fi geneza națiunii grecești și traiectoria sa istorică, identitatea greacă în evoluție cronologică și conceptualizarea asociată termenilor care constituie nucleul acestui volum. În ultimii ani, în Grecia a existat o reflecție intensă asupra problemelor identității, în special în legătură cu conceptul de grecitate. Cercetările istorice recente au îmbogățit cunoștințele noastre, au rafinat perspectiva noastră istorică, au contribuit la noi abordări critice și au extins reflecția asupra căilor istorice ale conceptelor și definițiilor colective. În realitate, problema a preocupat nu numai istoriografia academică, ci și istoria publică, dată fiind importanța deosebită pe care trecutul istoric o are în Grecia modernă ca relație experiențială, ca problemă de cercetare și ca factor de legitimare pentru obiectivele politice actuale. Rezultatul a fost un dialog care, adesea provocat de situații actuale, a fost uneori caracterizat de asprime, atingând chiar stadiul de război.

În paginile acestui volum, sunt găzduite studii ale unor cercetători din diferite școli, perspective și generații, din instituții academice și de cercetare din Grecia și din străinătate; studii care acoperă o gamă largă de teme pe termen lung și se referă la exemple din diferite experiențe istorice și medii socio-politice: lumea antică și bizantină, perioada stăpânirii latine și dominația otomană, spațiul diasporei grecești, anii Revoluției grecești și înființarea statului grec până la începutul secolului al XX-lea.