În acest loc, unde lipsa de critică și evaluare a lucrării pe baza considerațiilor calitative este evidentă, impactul lui [Christos Giannaras] în anii următori va fi mult mai amplu și eliberator. În afara, în aerul proaspăt, departe de camerele de studiu pline de praf, oamenii flămânzi vor fi recunoscători pentru pâinea vieții adevărului pe care el a împărtășit-o generos în anii acestei mari foamete. Dar chiar și dacă în cele din urmă eșuăm (o posibilitate în sine), vom fi salvat ceva prețios. Îl vom avea în ochii noștri în ziua plecării. Și El, care va veni când toate ușile venirii Lui au fost închise, va vedea.

Terminând "Întoarcerea interioară", Christos Giannaras cere un favor. În momentul ultimului său suflu, el vrea să plece "cu dorința de a se întoarce în patria sa. Cu bătăile nebunești ale unei anticipări erotice." Să fim și noi, ca cititori, demni de acest favor.