"Dostoyevsky al magazinului cu un dolar", Jim Thompson (1906-1977), a dominat literatura pulp de la sfârșitul anilor 1940 până la mijlocul anilor 1950, uneori publicând cinci cărți complete într-un an.

Pe durata vieții sale, el a avut o recunoaștere complet aparte: o recenzie pozitivă în "The New York Times", precum și toți marii regizori care i-au cerut un scenariu, doar pentru a-l plagia și a-l semna în numele lor. Kubrick ("The Killing") i-a făcut favoarea de a-l menționa cu litere mici ca autor al "dialogului suplimentar", chiar dacă a folosit scenariul lui Thompson așa cum era. Peckinpah a mutilat scenariul filmului "The Getaway", fără să se deranjeze să menționeze creatorul său.

Recunoașterea lui Thompson a venit după moartea sa. R. B. Cassill îl consideră infinit superior lui Dashiell Hammett sau Raymond Chandler, regizorul Stephen Frears descoperă elemente de tragedie antică în cărțile sale, iar Stephen King, un cititor înfocat al său, remarcă spontan: "Tipul este de neoprit!"