„Poveștile Ascunse” înregistrează și prezintă anumite narative uitate, tăcute, stranii sau pur și simplu incomprehensibile legate de creștinismul timpuriu. Dimitris Kyrtatas face uz sistematic de așa-numitele evanghelii, fapte și revelații apocrife în scrierile lor. Cu toate acestea, multe dintre informațiile pe care le furnizează provin din tradiția creștină oficială, din scrierile Părinților Bisericii și în special din „Istoria Eclesiastică” a lui Eusebius. Chiar și atunci când provin din surse de încredere, narativele alese au rămas necunoscute și neexplorate. Rareori le vom întâlni, de exemplu, în ceea ce se predă în educația religioasă de lungă durată a școlilor grecești.
„Poveștile Ascunse” ne apropie mai mult de mit și legendă decât de evenimentele de obicei abordate de istoria tradițională. Ele se mișcă adesea în sfera fanteziei sau chiar a viselor. Cu toate acestea, acest lucru nu le face mai puțin adevărate. Dacă pentru studiul unui fenomen religios, adevărul ideilor este la fel de important și uneori mai important decât adevărul acțiunilor, acest mic volum poate fi citit ca un complement la abordarea stabilită a creștinismului timpuriu și a istoriei sale.