Trei intelectuali germani de seamă își prezintă gândurile despre cazul lui Nietzsche. Ei evidențiază caracterul său radical ca gânditor și scriitor, problema interpretativă ridicată de discursul său, elementul parodic și funcția sa salvatoare, afinitatea sa generală cu Iluminismul, precum și științele sufletului, și pericolul care pândea în perioada postbelică, salvarea de la falsificare lăsându-l ostatic al academicismului. Două texte separate de treizeci de ani: discuția "Despre Nietzsche și noi" între T.W. Adorno, M. Hoskheimer și H.-G. Gadamer, și studiul realizat de acesta din urmă "Nietzsche - Antipodul: Drama lui Zarathustra".