"... Părintele Asterios își lua sacul cu veșminte pe umăr și eu urcam încet pe aceste stânci și liturghia avea loc, dar acolo ești răsplătit, când urci, pentru efortul depus, pentru că priveliștea este de nedescris. De pe vârful Arasia, se pot vedea toate satele din Imbros, toate satele. Părintele Asterios, așa cum am spus, era un om bun și cu calificări educaționale limitate, și când îl întrebau "cum urci pe Arasia, nu te obosiți, Părinte Asterios?"; el voia să spună că urcă confortabil și spunea că urcă "neatinși" - memoria lui este veșnică. Îmi amintesc mereu de el..."