Acest studiu este una dintre lecturile interne ale operei poetului pierdut prematur Andreas Angelakis, având ca scop sublimarea și delimitarea nucleelor tematice de bază ale operei sale poetice. În plus, se încearcă interpretarea dialectică a operei și vieții și conectarea cristalizărilor sale poetice cu subiectele mai largi ale societății grecești după 1950.
Angelakis și opera sa sunt percepute de cercetător ca reprezentări simbolice ale posibilităților, dorințelor și impasurilor unei întregi generații și a aventurii sale existențiale în istorie în timpul dizolvării principalelor coduri de sens care au avut loc în ultimele decenii ale vieții lui Angelakis.
Studiul își propune să evidențieze opera poetului ca punct de intersecție și ruptură cu o legitimitate socială care nu a prezentat propuneri inovatoare în contribuția sa artistică. Opera lui Angelakis este, pentru cercetător, locul în care conflictul dintre suprafața ontologică a poeziei și absența sensului și-a exprimat cea mai tragică expresie în perioada postbelică - și ca loc de mărturie tragică, poezia sa ar trebui abordată ca o mărturie unică asupra destinului subiectului poetic în discursul modern grec.