„Parabolele și poemele” de Krishnamurti fac parte din categoria câtorva texte scrise de el însuși și nu sunt transcrieri ale discursurilor sau discuțiilor. La fel ca și jurnalele sale, parabolele și poemele sale au fost scrise brusc și s-au oprit brusc. Cu toate acestea, spre deosebire de jurnalele care au fost prezentate în trei perioade de timp diferite, parabolele și poemele au fost scrise pe parcursul a opt ani, de la 1923 (când avea 28 de ani) până în 1931. De atunci, Krishnamurti nu a mai scris poezie.
În afara oricărei poziționări filologice și istorice a parabolelor și poeziilor lui Krishnamurti, se poate spune că în cartea „Parabolele și poemele” tot ceea ce a spus în cei cincizeci și cinci de ani rămași din viața sa este condensat și că este o „ușă secretă” care duce direct la ceea ce este ascuns în spatele cuvintelor pe care le folosește în toate învățăturile sale, adică la sursă. Și această „ușă” se află în inima fiecărui om. Și către inimă se adresează „Parabolele și poemele” lui Krishnamurti.