... Sunt epuizat de acumularea continuă de informații, performanțe și impresii din mausoleul teribilului Tamerlane. Ziua este frumoasă și astăzi, mulțimea continuă să se acumuleze neîncetat, împreună cu cerșetorii nepretențioși din colțurile și intrările structurilor religioase, în timp ce cel mai puternic războinic estic se odihnește fericit în mormântul său real. Încerc disperat să înregistrez impresiile mausoleelor, moscheilor și minaretelor aici, și nume, în primul rând istorice, și în al doilea rând, fictive, din orice unghi le privești. Știu bine că, ca produs al timpului, imaginile se vor multiplica. Din ele, textele ies unul după altul. Cele pe care le-am scris și cele care sunt scrise mai întâi pe ecranul minții, așteptând momentul să fie tipărite... Acum prezența sa este extrem de sigură pentru cei adunați în jur, cu siguranță nu este capabil de execuții răzbunătoare inutile și construcții zadarnice de piramide înfricoșătoare cu mii de cranii mutilate. Pentru că în 1393, odată cu cucerirea Isfahanului, a ordonat formarea unei piramide gigantice cu șaptezeci de mii de cranii. În același an, câteva luni mai târziu, în Bagdad, a folosit nouăzeci de mii de cranii pentru a-și intensifica prezența și, desigur, puterea în acest oraș și în celelalte care aveau să urmeze, în timp ce în Delhi se spune că s-a mulțumit cu optzeci de mii și s-a oprit acolo!