Dintre cărțile care vor provoca întotdeauna discuții și controverse, "Principele" scrisă de diplomatul, istoricul, filosoful italian - și adevăratul copil al Renașterii - Niccolò Machiavelli este o lucrare care a influențat și a modelat în mare măsură gândirea și știința politică occidentală. Și deși în majoritatea limbilor adjectivul "machiavelic" înseamnă fără echivoc "șiretlic" și "fără scrupule", elementele care se evidențiază aici, dincolo de "disprețul" dat și atemporal pentru etică în cursa pentru putere și autoritate, nu sunt altceva decât gândire logică pură și un progresism incontestabil atât în percepția politică și istorică a lucrurilor (secularizare în opoziție cu viziunile teocratice ale Evului Mediu), cât și în mijloacele necesare pentru a o realiza (abilități de lider și circumstanțe favorabile - occasione - pentru intervenția drastică a omului în "ordinea naturală"). Dincolo de înțelegerea excepțional de penetrantă a gândirii și acțiunilor conducătorilor, "Principele" lui Machiavelli radiografiază însuși ființa umană ca entitate politică, cu o adâncime mult mai puțin "machiavelică" decât am putea crede.