Sfârșitul lui Spyros Louis: "... În momentul în care l-am depășit pe australian, picioarele mi-au cedat! Dar din cauza ritmului rapid, puterea mea a început să mă părăsească... Nu! am spus. Dacă mă opresc, voi fi umilit în fața Elenei și a propriului meu popor. Voi rezista, voi câștiga astfel încât steagul albastru și alb să poată fi înălțat și imnul nostru să poată fi auzit... Și am început să cânt imnul național, sincronizând muzica cu ritmul alergării mele. "Și ca un om curajos, trăiască libertatea!..." Intru în stadion. Este haos!... Unii plâng, alții strigă, aplaudă, bărbații își agită pălăriile și femeile își agită batistele... Brusc, prinții mă ridică pe umeri și mă duc la rege. L-am văzut cu lacrimi curgând pe față în timp ce striga ritmic împreună cu mulțimea: "El este grec! El este grec!" Jumătate leșinat de extenuare, bucurie și emoție, am căzut pe treptele de marmură..."