Subiectul acestei cărți este segregarea socială în Atena, adică distribuția diferitelor grupuri sociale în spațiul urban. Atena nu are turnuri pentru bogați sau mahalale pentru săraci. Ca capitală a unui stat destul de sărac, a cărui economie a fost în principal agricolă până în anii 1960, mediul construit al orașului nu prezintă semne de mare bogăție privată sau publică și putere internațională. Semnele sărăciei au dispărut treptat și ca rezultat al dezvoltării economice rapide de după război și al rolului eficient al solidarității familiale în asigurarea bunăstării. Aceasta nu înseamnă că inegalitatea de clasă lipsește sau că grupurile vulnerabile de imigranți și minorități nu se confruntă cu discriminare. Înseamnă că structuri, precum fiziognomia socială a proprietății urbane, mecanisme, precum sistemele dominante de locuințe și accesul la locuințe, și practici, precum solidaritatea familială în satisfacerea nevoilor de locuințe ale membrilor vulnerabili ai familiei, au împiedicat traducerea inegalității sociale în diviziune spațială.