Tratatul etic "Despre viața fericită" ("De vita beata"), care nu a supraviețuit în întregime, a fost scris la sfârșitul anilor 50 d.Hr. și este adresat fratelui lui Seneca, Novatus, care acum poartă noul nume Gallio; lucrarea ia forma unei apărări a modului de viață al filosofului - inconsistent, conform acuzațiilor multora.
Corpul principal al lucrării în proză a lui Seneca are un caracter filosofic clar și, în ciuda influenței semnificative a pitagoreicilor asupra gândirii sale, opera sa constituie o sursă majoră în istoria stoicismului, căruia autorul i-a dat o formă mai spirituală și a făcut-o mult mai umană.