Unul dintre cele mai importante texte clinice scrise de Freud în anii săi 70, revizuindu-și vederile anterioare cu privire la problema dificilă a anxietății. Aici el formulează așa-numita a doua teorie a anxietății, referindu-se la anxietatea din copilărie, anxietatea reală, anxietatea neurotică, anxietatea automată și în special anxietatea ca semnal de pericol în fața oricărei situații amenințătoare, care poate duce la inhibiție sau formarea de simptome cu ego-ul ca țintă.