Biserica nu este limitată la granițele sale fizice, ci prin simbolism caută să aducă credinciosul într-o relație vie cu metafizicul sacru, cu tot ceea ce se opune cotidianului și falsului.

Care este semnificația Sfântului Altar? Ce semnifică veșmintele preoților? Ce dezvăluie Sfânta Liturghie? De ce se oferă Antidoronul? Ce învață cu adevărat rugăciunea "Tatăl nostru"?
Aceste și multe alte întrebări fundamentale sunt răspunse în această carte (care este tradusă în limba greacă modernă pentru prima dată) de către clericul învățat al secolului al XV-lea și Arhiepiscopul Tesalonicului, Simeon, demonstrând astfel că lucrarea Bisericii este chemarea - invitația, adică - către cel mai mare mister al creștinismului, care este Comuniunea Divină, atingerea unei relații cu divinul. Prin urmare, Biserica nu este prezentată ca o clădire de adunare, ci ca o structură care leagă finitul de etern într-o nouă stare de familiaritate. De aceea, este numită "templu", ceea ce înseamnă "casa lui Dumnezeu", locul prezenței înaltului și adevăratului în ceea ce este construit și uman.