[...] Baza filozofiei lui Iamblichus a fost neoplatonismul și învățăturile teoretice ale lui Plotinus, pe care în general le-a urmat. Cu toate acestea, el a făcut mai multe modificări în sistemul neoplatonic, în special în încercarea sa de a reînvia numerologia pitagoreică. Pentru Iamblichus, numărul este sufletul lumii, iar teoria Ideilor este împletită cu misticismul numerelor. Pornind de la această percepție, care aproape divinizează numerele, Iamblichus (ca și Pythagoras înaintea lui) a dezvoltat un interes puternic pentru matematică. Interpretarea numerologică a lumii de către Iamblichus a fost puternic influențată de neopythagoreeni mai vechi, precum Anatolius și Nicomachus din Gerasa. [...]
(din introducerea cărții)