Biologul neo-darwinist britanic Richard Dawkins este cunoscut în întreaga lume, mai ales după publicarea cărții sale controversate "Delirul lui Dumnezeu", care a devenit un best-seller și a fost tradusă în multe limbi. În această carte, Dawkins face multe afirmații subiective, fără temei și neîntemeiate împotriva religiei în mod indiscriminat, și în special împotriva Bibliei și creștinismului. El susține că Isus nu a existat, și dacă a existat, nu a făcut miracole, apostolul Pavel nu a scris nimic despre Isus din punct de vedere istoric, Isus (dacă a existat) a fost doar un învățător al iubirii într-un cerc restrâns, anume printre discipolii săi evrei (similar cu ceea ce învață iudaismul și ura față de dușmani), și că apostolul Pavel este adevăratul fondator al creștinismului și, mai mult, al doctrinei centrale a sacrificiului răscumpărător al lui Hristos, că Evangheliile sunt ficțiune și se contrazic... că Evanghelia lui Iuda și Evanghelia lui Toma și alte scrieri apocrife sunt mai importante decât cele canonice și oferă, de asemenea, o imagine diferită a lui Hristos și a creștinismului.

Aleg să abordez aceste probleme deoarece ele constituie coloana vertebrală atât a creștinismului, cât și a argumentației distorsionate a lui Dawkins. Dacă Richard Dawkins se dovedește a fi deficitar în aceste aspecte, se ridică întrebarea rezonabilă cât de suficient și satisfăcător poate fi considerat în alte subiecte pe care le susține și le dezvoltă în cartea sa și în alte locuri.