[...] Proclus, o minte ascuțită și cunoștințe bogate, fără a avea, totuși, o argumentare științifică strictă, va combina într-un sistem detaliat și complet, dar în mod particular complex și dificil de înțeles, întreaga filosofie neoplatonică așa cum s-a format până în timpul său. Într-un mod artistic, va da forma unui sistem unitar în care va include zeul suprem (Unul sau Binele), zeii individuali, îngerii, demonii, sufletele și alte ființe superioare și inferioare. Nu putem atribui idei inovatoare în cadrul neoplatonismului (poate că acest lucru nu a fost posibil într-o istorie atât de lungă și diversă a acestei școli filosofice), dar cu siguranță trebuie să-i atribuim o sistematizare completă a cosmologiei neoplatonice, precum și transmiterea acesteia, ca sistem unitar, în Evul Mediu creștin scolastic.
[...] (din introducerea cărții)