"Anti-roman", "Cronica unei nebunii", "O zguduire violentă de guler", "Ceva ca o bombă atomică", "Un apel la dezordine necesară", "O glumă gigantică", "Un murmur". Acestea sunt doar câteva dintre nenumăratele lucruri scrise despre "Șotron", romanul pe care Julio Cortázar a început să-l viseze în 1958, care a fost publicat în 1963 și de atunci a schimbat istoria literaturii și a zguduit viețile a mii de tineri din întreaga lume. Plin de ambiție literară, vibrant, cu instrumente de scriere inovatoare, demolând establishment-ul și căutând rădăcinile poeziei, "Șotron", de peste o jumătate de secol, continuă să fie citit cu curiozitate, uimire, interes sau devoțiune.

"Nu eram îndrăgostiți, făceam dragoste cu abilitate detașată și spirit critic, dar apoi cădeam în acele tăceri teribile, spuma berii din pahare se tăia, berea se încălzea și se dezgaza, în timp ce ne priveam și simțeam că asta însemna timp. În cele din urmă, Maga se ridica și făcea plimbări fără scop prin cameră. De mai multe ori am văzut-o admirându-și corpul în oglindă, atingându-și sânii ca statuile siriene, și cu ochii mângâindu-și încet pielea. Nu am putut rezista niciodată tentației de a o chema aproape de mine, de a o simți aplecându-se încet peste mine, și din nou de a fi sfâșiat, după acel moment în care fusese atât de singură și atât de îndrăgostită în fața eternității corpului ei."