Concluzionând, aș spune că problema priorității dintre Statul de Drept și Democrația Reprezentativă nu poate fi ridicată. O astfel de alegere maniheistă nu este fără riscuri, conducând la o dilemă similară a statului. Și această poziție este evident independentă de orice critică pe care fiecare cetățean activ are dreptul să o aibă cu privire la modul în care aceste două instituții fundamentale funcționează și servesc valorile generale (Justiția în primul caz și Suveranitatea Populară în al doilea). Valori pe care acțiunea politică le confruntă zilnic, ca o obligație de a le respecta. Un răspuns diferit, în favoarea primatului primului, Statul de Drept, sau al celui de-al doilea, Democrația Reprezentativă, deschide calea pentru alte ușurări printre care pot pândi intenții și planuri autocratice. Sau, indiferent de intențiile inițiale, există un risc de evoluție în această direcție. Și nu avem luxul unor astfel de "salvări". Chiar și atunci când asimetria unei amenințări precum terorismul pare să "justifice" retragerea Statului de Drept. Doar prin dialogul egal al celor două instituții fundamentale poate fi determinat conținutul deciziei impuse, din punct de vedere legal.