Cărțile descriu povestea lui Apollonius, omul divin ideal, purtătorul înțelepciunii divine, exponentul revelației lui Dumnezeu, reformatorul religios, reformatorul social, făcătorul de minuni, semizeul, hierofantul lui Asclepius, care, ca un ascez exemplar, s-a abținut de la plăcerile lumii. Apollonius a devenit ulterior cunoscut ca „Hristosul păgânilor” de către biserică.
După cum afirmă autorul la începutul cărții sale, insultele și calomniile bisericii împotriva lui Apollonius i-au impus obligația morală de a se defini voluntar, ca un avocat al apărării lui Apollonius, lucru pe care niciun grec nu l-a făcut până în prezent, de o mie și șapte sute de ani.