Chiar și scrierile timpurii ale lui Nietzsche dezvăluie faptul că obiectul central al reflecției sale este drama greacă antică. În lumina teoriei metafizice și estetice a lui Schopenhauer, Nietzsche se ocupă de apogeul și declinul tragediei ateniene ca un capitol decisiv în istoria civilizației occidentale. Tragedia, conform filosofului, este produsul sintezei a două elemente foarte particulare, "apolliniene" și "dionisiace", și constituie o operă de artă completă, o compoziție de poezie, arte plastice, dans și muzică. Această sinteză, conform lui Nietzsche, este cea mai înaltă realizare a spiritului grec.

Eseul "Viziunea dionisiacă asupra lumii" este textul în care Nietzsche introduce și analizează în profunzime pentru prima dată conceptele celebre ale "apolliniene" și "dionisiace". Cu ajutorul acestor concepte, el evidențiază ideea centrală care guvernează arta celor doi mari dramaturgi clasici ai Antichității, Eschil și Sofocle. El subliniază importanța deosebită a artelor, în special a muzicii, în operele dramatice. Mai mult, el oferă o expunere succintă a principiilor de bază ale unei teorii generale privind arte și limbaj. Acest text concis prezintă interpretarea lui Nietzsche asupra tragediei și artei în geneza și formarea lor.