Istoria Macedoniei este iluminată de o serie continuă de sacrificii pe altarul sacru al Națiunii: sacrificii de obicei necunoscute și întotdeauna dezinteresate, ofrande voluntare ale macedonenilor pe pământ grec, sacrificii umile și, prin urmare, copleșitoare. Părinții noștri nu au cerut nimic altceva decât fericirea de a-și oferi sângele inimilor lor Națiunii. Și-au îndeplinit datoria în tăcere "până la moarte", o datorie atât de grea încât nicio altă putere nu le-ar fi putut impune-o, doar dragostea pentru elenism.