La cincizeci de ani, Gustav Asenbach, un scriitor de succes, călătorește la Veneția în vacanță. În timpul unei mese la hotel, el este captivat de un băiat excepțional de frumos. Curând, zilele lui se învârt în jurul momentului în care îl va vedea din nou, ignorând zvonurile sinistre care circulă că o ciumă se răspândește în oraș.

"Moartea în Veneția" este o poveste capodoperă despre obsesie, anxietatea creatorului și abisul sfârșitului.

A fost adaptată într-un film de Luchino Visconti, cu Dirk Bogarde în rolul lui Gustav Asenbach.

Fără îndoială, unul dintre titlurile clasice ale literaturii europene moderne.
Independent

Sunt multe, multe întrebări pe care Mann le pune în țesătura densă a acestui roman, iar cititorul le va răspunde cum consideră de cuviință. Cu toate acestea, există și un răspuns direct din partea autorului. "Oamenii nu știu de ce laudă o operă de artă. Neavând competențe, ei cred că descoperă sute de merite în ea pentru a-și justifica preferința; totuși, motivul real al aprobării lor este ceva neașteptat, [...] că ei simpatizează." În Moartea în Veneția, în această povestire scurtă în care totul se desfășoară în spiritul unei compoziții muzicale, cu ritmul accelerând de la o frază la alta, ni se oferă cel puțin oportunitatea de a simpatiza cu eroul său și în cele din urmă de a-l plăcea în ciuda confuziei sale interioare și a pasiunilor neîmărturisite.

(din prefața de Dimitris Stefanakis)

"De ce iubește și apreciază o persoană pe alta atât timp cât nu o cunoaște suficient de bine pentru a o judeca, iar dorința este rezultatul unei cunoașteri insuficiente despre celălalt."