Problema protecției refugiaților a luat o turnură particulară în ultimii ani, datorită evoluțiilor dramatice din Siria și Irak, efectelor așa-numitei Primăveri Arabe în multe țări din Orientul Mijlociu și Africa de Nord (și, desigur, întotdeauna și în mod constant, în Afganistan) și riscul obiectiv care duce la deplasarea forțată a milioane de oameni. Cu toate acestea, această deplasare forțată nu reprezintă doar o problemă umanitară și etică uriașă, ci are și implicații politice. Refugiații sunt uniți de facto sau simbolic cu sute de mii de alte persoane care caută Vestul pentru un destin mai bun. Și această întâlnire provoacă probleme politice în țările gazdă și în Europa în ansamblu, care este chemată să adopte o politică corectă din punct de vedere politic față de o problemă care o destabilizează politic, în special atunci când încearcă să facă ceea ce ar trebui, adică lucrul corect. Deci, aș spune că o considerație reglementară ar trebui să aibă în vedere destabilizarea politică cauzată de criza refugiaților în țările europene (dar și în afara Europei) și ar trebui să vizeze dezvoltarea de argumente capabile să se confrunte eficient cu predicarea vocilor extremiste în democrațiile europene. Mă refer la un argument reglementar care poate contribui, desigur, nu la eliminarea automată a xenofobiei (sau, chiar mai rău, a rasismului), dar cel puțin la realizarea faptului că politica corectă privind refugiații nu este corectă doar pentru refugiați, ci și pentru noi înșine și pentru democrațiile noastre.
K.P.